Monografia Parohiei Ticu Pr. Marius Moldovan 0741 158 854
PAROHIA ORTODOXĂ TICU CU FILIILE ARGHIŞU ŞI TICU COLONIE
-
Istoricul comunităţii parohiale
Parohia Ortodoxă Ticu cu filiile ei Arghişu şi Ticu Colonie fac parte din Protopopiatul Huedin. Parohia este păstorită de părintele Moldovan Marius din anul 2009.
Satul Ticu este situat în podişul someşan, în partea de nord a judeţului Cluj, în vecinătatea imediată a judeţului Sălaj, la o distanţă de 43 km de oraşul Cluj-Napoca. Satul se întinde pe o suprafaţă de cca. 2 km2 şi aparţine comunei Aghireşu.
Ticu datează, conform documentelor istorice, din anul 1320. Nu se cunoaşte originea denumirii Ticu. În locul acestui sat era mai demult o pădure imensă. Satul a fost aşezat pe moşia baronului Sesoi din Gîrbău. Se pare că locuitorii au provenit din iobagii care au lucrat pe moşia baronului. A fost recunoscut ca sat în anul 1523, dar au existat şi înainte locuinţe în zonă. Azi sunt 37 de credincioşi.
Portul era ţărănesc: cămăşi brodate cusute manual, laibăr, pieptar, bărbaţii purtau iarna un veston gros numit becheş din postav, iar în zilele de sărbătoare purtau cioareci de lână albă etc. La nunţi se obişnuia să se meargă cu carul după mireasă. În timpul nunţii se fura mireasa. Feciorii purtau steaguri împodobite. Starostele strângea darurile după masă. La mireasă se striga: “Foaie verde şi-o cireaşă/Noi mergem după mireasă/De-om afla-o somnoroasă/Om lăsa la mă-sa acasă/S-o mărite după domn/Să se sature de somn”.
Ocupaţia locuitorilor a fost agricultura, iar după 1860, când au luat fiinţă minele de cărbune, au lucrat ca muncitori minieri până la închiderea acestora în 1970.
-
Istoricul bisericii parohiale
Biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost construită în anul 1641 pe cheltuiala locuitorilor. Este construită din lemn pe temelie de piatră, în stilul obişnuit al bisericilor din Transilvania, în formă de navă cu turn subţire şi înalt şi acoperită cu şindrilă. Parohia Ticu a fost convertită la greco-catolicism în anul 1798. Venitul congrual era de 223 coroane şi 38 fileri.
La anul 1900, parohia nu avea casă parohială. Registrele matricole erau ţinute de la 1826. Şcoala era din lemn şi a fost înfiinţată în anul 1868. Avea 45 de şcolari. După o notă găsită pe o veche cazanie din 1896, bisericii i s-a adus o oarecare modificare la uşi de către meşterul Vila Olarul. O altă reparaţie s-a făcut mult mai târziu, prin 1916-1917 în timpul preotului Emil S. Mureu, de către meşterul Chiorean Moştei din Cubleş care a despărţit peretele ce separă tinda de naosul bisericii.
Din cauza acoperişului foarte degradat, de-a lungul anilor pictura pe pânză s-a deteriorat. În anul 1975 biserica s-a acoperit din nou cu şindrilă de către meşterul local Vac Vasile, care a fost şi cantor în timpul preotului Vaida Daniel. După doi ani, în 1977, s-a făcut instalaţia electrică sub conducerea preotului Tomaşciuc Vasile. În anul 2010 s-au realizat lucrări de refacere a învelitorii de şindrilă a bisericii, consolidare şi refacerea învelitorii porţii de acces, refacere împrejmuire a bisericii de către meşterul Vasile Urdă.
Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07780. Este construită din lemn pe temelie de piatră (lungime 12,32, lăţime 6,64, înălţime 14,5 m), în stilul obişnuit al bisericilor din Transilvania, în formă de navă cu turn subţire şi înalt şi acoperită cu şindrilă. Biserica are pronaosul tăvănit, cu stâlpii turnului-clopotniţă fixaţi în grinzile din structura de bază a pereţilor exteriori. Turnul are, imediat deasupra acoperişului, o galerie deschisă şi coiful octogonal, înscris în baza pătrată, de înălţime medie între turnurile-clopotniţă din zonă. A fost pictată în 1827 pe pânză lipită pe lemn. Numele pictorului nu se cunoaşte. După o notă găsită pe o veche cazanie din 1896, bisericii i s-a adus o oarecare modificare la uşi de către meşterul Vila Olarul. În patrimoniul bisericii s-au păstrat 3 icoane vechi, pictură pe pânză lipită pe lemn, datând din 1741 conform inscripţiei de pe una dintre ele.
Şirul preoţilor parohi care au păstorit sunt: Pop Găvrilă 1826–1860, Oprea Petru 1860–1862, Hossu Zaharia 1862-1893, Lehene Grigore 1893, Marcu Emil, Deuţiu Ioan, Fărcaş Alexandru, Bodea Gavril, Cutcan Eusebiu, Costin Ioan, Vaida Daniel, Tomaşciuc Vasile1969-1989, Feşnic Viorel 2000-2002, Nuguţ Constantin 2002-2003, Muntean Cristian 2003-2009, Moldovan Marius 2009 şi în prezent.
-
Cimitirele
În satul Ticu există două cimitire: unul vechi, care este amplasat în jurul bisericii din lemn, cu o suprafaţă de 4800 metri pătraţi şi cel nou care se află în prelungirea grădinii casei parohiale cu o suprafaţă de 5400 metri pătraţi. Cimitirele sunt în proprietatea parohiei.
D. Profilul actual al parohiei
Parohia se compune în prezent din 197 credincioşi (cu filia Arghiş și Ticu Colonie). Parohia Ticu în prezent desfăşoară activităţi pastoral- misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice, după cum urmează: în posturi şi nu numai se fac vizite acasă la credincioşi, se vizitează bolnavii regulat, se organizează în fiecare an sărbătoarea „Fii Satului”, se invită de fiecare dată cu ocazia hramului sau Fiilor Satului preoţi, personalităţi din viaţa culturală românească, tinere talente, ( muzicieni, actori, duhovnici, etc.), se organizează în fiecare an un pelerinaj împreună cu credincioșii din parohie la mănăstiri. Din anul 2013 trimestrul 4 parohia a scos o foaie intitulată “Cuvânt pentru suflet” care cuprinde rubricile: rugăciune, sfinţii părinţi, pilde, sărbători, articole, poezie, evenimente. Aceasta apare trimestrial și se distribuie gratuit. Redactor: Preot Moldovan Marius. Activități filantropice: în preajma sărbătorilor se acordă copiilor cadouri şi familiilor nevoiaşe ajutoare băneşti şi materiale. Activități catehetice: Proiectul: Să citim Sfânta Scriptură, proiect desfăşurat după slujba vecerniei, unde s-a parcurs Evanghelia de la Matei, Marcu, Luca şi Ioan, destinat credincioşilor de orice vârstă.
În parohie desfăşurăm şi câteva proiecte: Maica Domnului şi copiii, desfăşurat în postul Adormirii Maicii Domnului din 2014, “Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru”, proiect ce constă în acordarea unei mese calde copiilor din Ticu Colonie după fiecare Liturghie oficiată la Biserica cu hramul Sf. Varvara din aceeaşi localitate. Proiectul va avea şi un alt scop, încurajarea participării copiilor la Sf. Liturghie, dar şi discuţii cu părinţii, pentru a afla nevoile cu care se confruntă această comunitate. Proiectul: Tabără de vară în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, pentru copiii din parohie, ce se va desfăşura la Biserica cu Hramul Sf. Varvara din Ticu Colonie.
FILIA TICU COLONIE
-
Istoricul comunităţii parohiale
Satul Ticu Colonie este situat în podişul someşan, în partea de nord a judeţului Cluj, în vecinătatea imediată a judeţului Sălaj, la o distanţă de 45 km de oraşul Cluj Napoca. Satul se întinde pe o suprafaţă de cca. 2 km2 şi aparţine comunei Aghireşu. Satul Ticu Colonie este constituit artificial în perioada când în zonă au funcţionat minele de cărbune patronate de către fraţii Manoleşti. După închiderea minelor, în anul 1970, populaţia s-a dispersat, o parte întorcându-se acasă, iar o parte au plecat la alte bazine miniere din ţară. În perioada funcţiionării minelor populaţia a fost mult mai numeroasă , astăzi numărul locuitorilor este de 83, majoritatea de etnie romă. Azi sunt 83 de credincioşi.
Fiind un sat construit artificial, aici se întâlnesc o diversitate de obiceiuri, datorită faptului că erau oameni veniţi să muncească din Moldova, Transilvania, Maramureş etc. Ocupaţia locuitorilor a fost mineritul până la închiderea minelor în 1970, în prezent practicând doar agricultură de subzistență.
-
Istoricul bisericii parohiale
Biserica cu hramul „Sfânta Mc. Varvara” a fost adusă din satul Tămaşa judeţul Sălaj la anul 1935 de proprietarii minelor de cărbuni din familia Manoilescu. Ea a fost ridicată probabil în decursul secolului 18, fiind antedatată de pictura murală din 1775.
Aceasta se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07781. Ea a fost clădită blockbau din bârne de stejar, îmbinate în coadă de rândunică şi cheotoare dreaptă, tălpile fiind fixate la noul amplasament, din cimitirul satului, pe o destul de solidă fundaţie de piatră, ceea ce i-a asigurat o nouă prelungire a vieţii. Are formă de navă cu turn subţire şi înalt şi acoperită cu şindrilă. Biserica are şi un pridvor în partea de răsărit.
Biserica are un plan rectangular unitar pentru pronaos 3m/5m şi naos 6,10m/5m, iar pentru altar unul poligonal, la latura de bază, fixată pe peretele iconostasului, adăugându-se încă patru, doi pereţi echidistant retraşi faţă de cei ai corpului central şi alţi doi cu unghiul în axul central al construcţiei, dacă nu ţinem seama de târnaţ. Pe latura ei sudică, pe toată întinderea naosului şi pronaosului, biserica din Ticu-Colonie are un târnaţ cu stâlpi de susţinere deşi şi excepţional ornamentaţi, din talpă în cununa târnaţului, fixaţi sus cu contrafişe strânse. Acoperişul este unitar peste pronaos şi naos şi are căpriorii dinspre sud aşezaţi pe cununa prispei, iar cei dinspre nord pe o cosoroabă ce se susţine pe consolele formate din capetele ultimelor bârne din pereţii transversali, astfel încât se diminuează puţin din simetria pierdută a celor două ape longitudinale ale acoperişului.
Peste pronaosul bine tăvănit se ridică stâlpii turnului, până deasupra galeriei deschise, cu arcadele ei semicirculare, de unde începe să se avânte spre cer coiful octogonal, înscris după tipic constructiv într-o bază pătrată. Acest coif a fost odinioară cu măiestrie şindrilit, ceea ce dădea o notă de distincţie acestei proeminenţe. Naosul are pereţii laterali în continuitate directă, cu deschiderea într-o boltă semicilindrică susţinută, prin exterior, de trei arcuri semisferice de care sunt prinse bârnele.
Pictura a fost realizată de către zugravul de biserici Ursu Braina. Odată cu aducerea bisericii în Ticu Colonie, pictoriţa Elena Popeia a încercat şi o restaurare „creatoare” a picturii murale.
În patrimoniul bisericii s-a păstrat o icoană veche, pictură pe pânză lipită pe lemn.
Şirul preoţilor parohi: Cioca Tiberiu, Giurgiu Eugen, Neguţ Constantin, Panasciuc Ivan, Şuteu Viorel, Moldovan Marius.
Dintre personalităţile seamă amintim pe cei doi ctitori ai bisericii sunt frații Mihail și Grigore Manoilescu.
Mihail Manoilescu (n. 9 decembrie 1891, Tecuci – d. 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, gânditor economic şi politic, politician român dintr-o veche familie aristocratică. Printre alte funcţii publice pe care le-a deţinut, Mihail Manoilescu a fost ministru al afacerilor străine al României în vara anului 1940, în cadrul guvernului Ion Gigurtu.
Grigore Manoilescu (1898 – 1963) a fost un industriaş, economist, jurnalist şi om politic român.
-
Cimitirul
În satul Ticu Colonie există două cimitire: unul vechi, care este amplasat în jurul bisericii din lemn, cu o suprafaţă de 200 metri pătraţi şi cel nou cu o suprafaţă de 700 metri pătraţi. Cimitirele sunt în proprietatea parohiei.
FILIA ARGHIŞU
-
Istoricul comunităţii parohiale
Satul Arghişu este aşezat în partea de N-E a parohiei Ticu, în partea de nord a judeţului Cluj, în vecinătatea imediată a judeţului Sălaj, la o distanţă de 48 km de oraşul Cluj Napoca. Satul se întinde pe o suprafaţă de cca. 2 km2 şi aparţine comunei Aghireşu.
După „ Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania” de Suciu Coriolan, vol. II, satul datează din anul 1470. Numele de Arghiş se presupune că l-ar fi primit după numele primei familii care s-a aşezat aici, cu numele de Arghişan. Satul a fost aşezat pe moşia boierului Csaki. Primii locuitori erau iobagi pe moşia acestuia, care lucrau trei zile pe săptămână la boier, trei la ei. Pe vremea aceea, satul era format din cca. 25 de familii, satul mărindu-se după ce au luat fiinţă minele de cărbune. Până mult mai târziu nu a existat nici un drum, locuitorii foloseau „drumul lui Traian”. Se spune că în anul 101 -102, când Traian a cucerit Dacia, ar fi trecut pe aici. Azi sunt 77 de credincioşi.
Din punct de vedere arheologic se spune că în anul 101 -102, când Traian a cucerit Dacia, ar fi trecut pe aici.
Portul era ţărănesc: cămăşi brodate cusute manual, laibăr, pieptar, bărbaţii purtau iarna un veston gros numit becheş din postav, în zilele de sărbătoare purtau cioareci de lână albă cu postav negru pe cusătură. Ocupaţia locuitorilor a fost agricultura, iar după 1860, când au luat fiinţă minele de cărbune, au lucrat ca muncitori minieri până la închiderea acestora în 1970.
-
Istoricul bisericii parohiale
Cu toate că satul Arghişu are o vechime mai mare decât Ticu, biserica a fost construită abia în anul 1844. Această biserică a fost construită din lemn pe temelie de piatră şi a durat aproape 100 de ani, apoi s-a stricat, iar lemnele din ea au fost vândute. În anul 1938 s-a început construcţia unei noi biserici cu hramul „Întâmpinarea Domnului”, care este şi astăzi, şi care este construită în stil bitantin, în formă de cruce. La construirea ei au contribuit cu material şi lucru fraţii Manoileşti, care pe vremea aceea erau proprietarii minei de cărbune. Mai târziu a fost vândută o parte din pădure şi a fost terminată în anul 1944 prin jertfelnicia bunilor credincioşi ai satului şi sub îndrumarea preotului Gavril Bodea. Biserica este din cărămidă, acoperită cu ţiglă şi împrejmuită cu gard de fier şi stâlpi de beton.
Din anul 1958 biserica este electrificată, apoi în anul 1969 acoperişul de ţiglă al celor două turnuri este schimbat în tablă. Între anii 1975 – 1976 s-au efectuat reparaţii interioare şi exterioare la tencuieli şi zugrăveli. În 17 octombrie 1976 s-a sfinţit de către PS Iustinian Maramureşanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Felecului şi Clujului în timpul preotului Daniel Vaida.
În anii 2009-2010 s-a introdus încălzirea centrală şi s-au înlocuit ferestrele existente cu ferestre termopan, 2012 s-a refăcut instalaţia electrică şi s-a pictat (2011-2015), preot fiind Marius Moldovan.
Biserica cu hramul „Întâmpinarea Domnului”, care este şi astăzi, este construită în stil bitantin, în formă de cruce. Plan: Lungime: 22m, Lăţime: 6.20m, Înălţime: 14m. A fost pictată pentru prima dată în perioada 2011-2015.
Şirul preoţilor parohi: Pop Găvrilă 1826–1860, Oprea Petru 1860–1862, Hossu Zaharia 1862-1893, Lehene Grigore 1893, Marcu Emil, Deuţiu Ioan, Fărcaş Alexandru, Bodea Gavril, Cutcan Eusebiu, Costin Ioan, Vaida Daniel, Tomaşciuc Vasile 1969-1989, Feşnic Viorel 2000-2002, Neguţ Constantin 2002-2003 Muntean Cristian 2003-2009, Moldovan Marius 2009 şi în prezent.
-
Cimitirul .
În satul Arghişu cimitirul se află amplasat în zona estică faţă de biserică pe un deal la aproximativ 150 m de biserică, cu o suprafaţă de 1500 metri pătraţi. Cimitirele sunt în proprietatea parohiei.
Bibliografie:
Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 volume, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 – 1968.
Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităților județului Cluj, Editura Suncart. Cluj-Napoca, 2003.
Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000.