Pr. Cosmin Bucșa 0753.736.771

Parohia Ortodoxă Română Someşul Cald

  1. Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Română Someșul Cald face parte din Protopopiatul Ortodox Huedin și este păstorită de preotul paroh Bălaj Sergiu-Vasile, din 1 mai 2010.

Satul Someşul Cald de astăzi face parte din comuna Gilău și se află la 20 de km de orașul Cluj-Napoca, pe DJ 107P. El s-a dezvoltat în ultimele decenii, pe marginea lacului omonim, implicit în jurul vechii localităţi, care a dispărut în mare parte1, sub luciul de apă acumulat în spatele barajului ridicat pe cursul inferior al râului Someşul Cald. Locuitorii vechii localităţi Someşul Cald, înainte de inundarea satului (1983), au fost strămutaţi în satele Someşu Rece şi Gilău, precum şi în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca2. Încă din anul 1981, biserica din vechiul sat Someșul Cald a fost demolată şi majoritatea locuitorilor s-au risipit.

Pe teritoriul satului Someşul Cald s-a descoperit un tezaur dacic3, ceea ce dovedeşte existenţa locuitorilor în zonă, încă din antichitate. Vechiul sat Someşu Cald, menţionat în documente încă din anul 1448, pe harta Iosefină a Transilvaniei (1770), apare sub denumirea de Hev Szamos. În documentele din secolele XIX şi XX localitatea este numită Meleg Szamos (maghiară), Szomesu-Káld (numele românesc germanizat) şi Someşu Cald, toate având aceiaşi însemnătate4. Credincioşii ortodocşi din Someşul Cald erau în 1850 în număr de 442 persoane, în 1900 erau 504 persoane, iar în 1910 erau 571.

Ca şi actualul lac care-i poartă numele (Lacul de acumulare Someşul Cald), vechiul sat se situa la confluenţa dintre râul Someşul Cald şi pârâul Agârbiciu, în zona premontană a Masivului Gilău din cadrul Munţilor Apuseni.

Din vechea localitate se mai păstrează azi câteva case, situate pe malul drept al lacului, la poalele Dealului Cetăţii. Actuala aşezare este constituită preponderent din construcţii noi, majoritatea case şi vile de vacanţă, amplasate pe ambele maluri ale lacului.

Localitatea Someșul Cald s-a dezvoltat foarte mult datorită celor două lacuri de acumulare existente pe cuprinsul parohiei: lacul Tarnița5 și lacul Someșul Cald6. Zona este împânzită de cabane sau căsuţe de vacanţă situate pe malurile celor două lacuri, fiind considerată una de agrement. Peisajul este unul desprins din vis: apă, munte şi multă verdeaţă. De aceea, turiştii care trec prin Someşul Cald îl numesc „Elveţia Clujului”.

Dintre obiectivele care pot fi vizitate în zonă amintim: Piatra lui Lucaci7 şi grota Ciorii8, ambele fiind situate în nordul lacului Tarniţa, între Golfurile Dobru şi Râşca.

Un alt obiectiv care poate fi vizitat în Someșul Cald este Mănăstirea Sfântul Vasile cel Mare. Aceasta a luat ființă în decembrie 2013, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei și este ctitorită de domnul Salanţă Vasile, fiu ai satului Someşul Cald. Mănăstirea dispune de o panoramă unică în judeţul Cluj şi este o binecuvântare pentru credincioşii din Someşul Cald şi împrejurimi.

  1. Istoricul bisericii parohiale

Satul Someşul Cald este amintit din anul 1448. Ca orice comunitate creştină, avea biserică şi preot slujitor. Din 1448 şi până în secolul al XIX-lea, nu se mai cunosc date cu privire la vechile locaşuri de cult sau la cei ce i-au păstorit pe credincioșii acestor meleaguri.

Informaţiile cele mai recente despre existenţa unei biserici, le avem dintr-un extras de carte funciară al satului Someşul Cald. De aici reiese că la sfârşitul secolului al XIX-lea exista o biserică, precum şi un cimitir. Din mărturiile sătenilor, acest locaş de cult a dăinuit până în anul 1928, când s-a construit altă biserică.

Someşul Cald a fost în unele perioade filie la parohia Agârbiciu, preotul de acolo îngrijindu-se şi de credincioşii din Someşul Cald. Până în 1981, părintele Vasile Crişan din Someşul Rece s-a îngrijit duhovnicește şi de cei din Someşul Cald.

În anul 1981, biserica din Someşul Cald construită în 1928 se demolează, satul se risipeşte, iar pe locul lui s-a format un lac de acumulare.

După 1989, puţinii credincioşi rămaşi în sat, doresc să aibă din nou propria biserică. Sub îndrumarea preotului Iosif Hulpe de la parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Gilău, în 28 mai 2000 este pusă piatra de temelie pentru construirea noului locaş de cult. Lucrările au fost executate de meşterul Adalbert Domokos din Căpuşul Mic. Ctitorii bisericii au fost: Salanţă Vasile, Vidrean Vasile şi Prigoană Valer cu familiile lor. Biserica a fost pictată de pictorul P. Ungureanu şi a fost plătită de Consiliul Local Gilău. Iconostasul a fost donat de Gavriil Gugura cu familia din Gilău, iar cele două clopote de Iosif şi Valeria Paşca.

În 9 iunie 2002, biserica este sfinţită de PS. Vasile Someşanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Viaţa duhovnicească din aceste locuri începea să renască.

Primul preot care a slujit în noua biserică din Someșul Cald a fost părintele Bogdan-Sergiu Marian (22 decembrie 2002 – 2010). Din 1 mai 2010 până la începutul anului 2016 păstorul sufletesc al credincioşilor din Someşul Cald a fost pr. Sergiu-Vasile Bălaj. Din primăvara anului 2016 sujește la această parohie pr. Cosmin Bucșa.

  1. Cimitirul are o suprafață de 500 mp si este în proprietatea bisericii.
  2. Profilul actual al parohiei

Din 1 mai 2010, păstorul sufletesc al credincioşilor din Someşul Cald este pr. Sergiu-Vasile Bălaj. În prezent, parohia se compune din 24 familii, aproximativ 50 credincioşi. Duminica, numărul credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie creşte semnificativ, deoarece multe persoane care au fost strămutate din sat şi locuiesc în Cluj-Napoca, preferă să vină la biserica din satul natal.

Parohia Someşul Cald, deşi există numai din 2002 şi are în componenţă puţini credincioşi, a reuşit să realizeze foarte multe lucruri. În prezent există aici o biserică frumos împodobită şi bine îngrijită, o casă parohială dotată cu cele necesare, dar şi Trapeza Sfântul Apostol Pavel (o sală multifuncţională unde au loc diferite activităţi) construită între iunie 2013-iunie 2015.

În parohie, desfăşurăm mai multe activităţi: a) catehetice (cateheze pe diferite teme actuale şi de interes); b) biblice (accent pe citirea Sfintei Scripturi); c) filantropice (colecte pentru persoane aflate în situaţii dificile); d) activităţi recreative cu copii (în acest sens, am creat un spaţiu de joacă destinat copiilor) şi altele.

Bibliografie:

  • Nicolae Șteiu și Claudiu Someșan, Splendoarea Gilăului, prezentare monografică a comunei Gilău, ediția a III-a, Oradea, 2015.
  • Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 volume, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 – 1968.
  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităților județului Cluj, Editura Suncart. Cluj-Napoca, 2003.
  • Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000.

2 Administraţia Apele Române – Revista Presei, 23.07.2013 

3 Gilau – file de istorie http://www.primariagilau.ro/istoric.html 

4 Josephinische Landaufnahme și Melegszamos http://hu.wikipedia.org/wiki/Melegszamos

5 Lacul Tarnita se desfăşorară între versanţii împăduriţi ai: Dealulului Custurii (nord), Dealului Cetăţii (sud), Muntelui Ijar şi Dealul Arsurii (sud-vest) şi Muntelui Fărcaşu (vest), Arealul lacustru este însoţit, pe conturul sudic, de DJ 107P. Versanţi care urcă deasupra lacului sunt relativi abrupţi, acoperiţi cu păduri de fag, iar mai sus, la peste 1000 m altitudine, în vestul acumulării, cu păduri de molid. Denumirea “Tarniţa” (origine slavă), cu semnificaţia de “şa” şi de “drum mocănesc” provine de la pârâul Tarniţa, care desparte, printr-o “tăiătură adâncă” Dealul Cetăţii de versantul pe care se înalţă Vârful Blidarului permiţând, în trecut, accesul animalelor spre păşunile din sud.

6 Prin reţinerea a şapte milioane de mc se formează un lac de 78 de ha şi 3.8 km lungime. Lacul servea drept sursa de apa potabila pentru orasul Cluj-Napoca, pentru ca apa din lac provine din izvoarele din Muntii Apuseni. 

7 Abruptul stâncos care se inalţă deasupra luciului lacului de acumulare Tarniţa, cunoscut sub numele de “Piatra lui Lucaci” este format din roci dure, din categoria şisturilor cristaline, care domină compoziţia geologică a Munţilor Gilăului. Zona descoperită stâncoasă este încadrată de o vegetaţie lemnoasă în care domină fagul.

Partea superioară a arealului reprezintă un obiectiv pitoresc, de aici deschizându-se privirii panorame deosebite asupra laculrilor Tarniţa şi Somesul Cald precum şi a versanţilor şi vârfurilor care se înalţă de pe malul sudic al acumulării (Blidaru, Ijar, Cetăţi).

8 Grota Ciorii se situează la baza zonei stâncoase Piatra lui Lucaci, pe malul fostului curs al râului Someşu Cald. Astăzi, acestă formaţiune speologică este acoperită de apele lacului de acumulare Tarniţa. Accesul la Grota Ciorii este posibil doar în anii în care lacul este golit. Deorece peştera nu se află într-o zonă carstică (calcaroasă), ea este lipsită de ornamentaţii (formaţiuni de peşteră). În trecut localnicii foloseau Grota Ciorii pe post de “cameră frigorifică”, păstrându-şi aici merindele perisabile.

↓
error: ©2016-2024 copyright