Călătean Dănuţ  0742 562 810, 0264 257 603

PAROHIA ORTODOXĂ SÂNCRAIU

A. Istoricul comunitatii parohiale

Parohia Ortodoxa Sâncraiu face parte din Protopopiatul Ortodox Huedin şi este păstorită de părintele Danut Calatean.

Localitatea Sâncraiu apare menţionată ca atare pentru prima dată în lucrarea Despre comunele zonei Kalotaszeg cu locuitori maghiari, despre bisericile din Evul Mediu şi câteva date istorice referitoare la protopopiatul Kolozs-Kalota, având drept autor preotul reformat din Văleni, Mihaltz Elek. Lucrarea a fost publicată în Protestáns Közlöny– Cluj în nr. 31 din 30 iulie 1896. În aceeaşi lucrare se specifică faptul că în 1288 Sâncraiu era proprietatea fiilor Mikola din Mănăstireni, fiind reşedinţa a numeroşi nobili maghiari, în timp ce Zamul era locuit în exclusivitate de ţărani. Cu toate acestea, deoarece foloseau o biserică comună, parohiile Sâncraiu şi Zam s-au asociat chiar din acele vremuri. Aşezarea satelor nu era pe actuala vatră a Sâncraiului, ci pe locul numit în prezent Fântâna Gâştelor, la circa 2,5 km de actuala locaţie în timp ce Zamul se găsea la 2-3 km în direcţia nord, pe drumul ce leagă astăzi Huedinul de Sâncraiu.

În Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania redactat de Suciu Coriolan la pag.125 se arată că Sâncraiu apare în documente din anul 1337 sub numele de Sacerdos de villa Sencrai, iar apoi la distanţă de 100 ani, în timpul Răscoalei de la Bobâlna este menţionată ca posesiunea Zenthkiral. Abia în 1854 este menţionată forma Kalota – Szent – Kiraly sau Zam – Sân Craiu. 

Localitatea a primit indicatorul de sat european pentru proiecte de salubrizare, tradiții și infrastructură. Alte motive au fost instalarea unei centrale telefonice digitale de rețea internaţională, realizarea unui laborator de informatică cu acces la internet și a unui centru de informare comunitară, realizarea unui program de colectare și de transport al deșeurilor menajere și organizarea unei tabere de creație. Toate localitățile din comună au acces la apă curentă. Localitatea Sâncraiu este cunoscută pentru festivalul măceșelor, festival care are loc în toamna fiecărui an.

B. Istoricul bisericii parohiale

Parohia Sâncraiu este situată la o distanţă de 56 km de Municipiul Cluj-Napoca şi 6 km de Huedin, fiind reşedinţa de comună. Locuitorii sunt împărţiţi în trei confesiuni: ortodocşi, reformaţi în majoritate şi baptişti. Între cultele existente în parohie exista relaţii bune, de stimă şi ajutor reciproc. Din datele păstrate în parohie reiese că românii din Sâncraiu, au avut biserica din lemn în anul 1829, în cimitirul ortodox. Probabil ca Biserica să fie mai veche, dar nu s-au păstrat documente deoarece au ars în anul 1848 odată cu biserica. În locul ei s-a strămutat în anul 1850 o biserică veche de lemn din Parohia Buteni, care a servit pentru slujbele divine până la 30 septembrie 1930 când s-a ridicat biserica actuală, preot paroh fiind Ioan Cobârzan.
Biserica a fost restaurata de mai multe ori, iar din 1970 ea este electrificata. Preoţii parohi care au slujit în acest sfânt lăcaş sunt: Pr. Ioan Cobârzan, Pr. Ioan Ungur, Pr. Ioan Puris,
Pr. Mihai Capusan şi actualul preot paroh fiind Pr. Danut Calatean.

C. Cimitirul

D. Profilul actual al parohiei

FILIA ALUNISU

1. Istoricul comunitatii parohiale

Filia Alunisu apartine de Parohia Ortodoxa Sancraiu, Protopopiatul Ortodox Huedin. Alunișu, mai demult Muerău, Majero, Măierou, (în maghiară Mogyorókerék – numele original, în trad. “dâmbul cu alune”, astăzi, numele derivat în Magyarókereke; “Mären”, în limba germană) este un sat aparținător de comună Sâncraiu (Kalotaszentkirály), județul Cluj.

Localitatea Alunişu este menţionată pentru prima dată în documente la 1437 sub numele de possessioMogyoroKerek, având apoi diferite denumiri până la 1854 când este întâlnită sub numele de Mogyorokereke-Alunişu. Această toponimie semnifică prezenţa în aceste locuri a arbuştilor de alun care se mai păstrează şi astăzi, totodată zona se constituie într-o regiune pomicolă importantă pentru această regiune. Filia Aluniş este situată în partea vestică a comunei Sâncraiu, la o distanţă de 4 km, pe drumul judeţean care leagă Huedinul de Muntele Vladeasa. În documentele scrise datate din anul 1437, este denumit satul Muierau-Alunis.

În ceea ce priveşte existenţa bisericii, nu s-a păstrat nici un act doveditor, dar vechimea ei este fără îndoiala la fel de mare ca a românilor stabiliţi aici. Biserica existenta a fost zidită între anii 1880-1884 din contribuţia credincioşilor. Tradiţia spune că lucrarea a fost executată pe cheltuiala câtorva familii; Cobârzan Iosif, Cobârzan Vasile şi Merca Ioan. În anul 1948 biserica fiind neîncăpătoare a fost mărită, preot fiind Ioan Cobârzan. În anul 1960 biserica a fost acoperită cu tablă pe cheltuiala credincioşilor,iar din 1970 este electrificata şi împodobita cu noi odoare, printre care două candelabre de sticlă. Biserica a mai fost restaurata atât în exterior cât şi în interior de mai multe ori.

2. Cimitirul

3. Profilul actual al parohiei

Preot actual la Parohia Sânncraiu şi Filia Aluniş este Danut Calatean. Dintre activitățile desfăşurate amintim: activităţi extraşcolare cu copiii (cercuri de pictură, cântări religioase, cateheze, poezie, lectură biblică, film religios, activități recreative, pelerinaje, etc.). În preajma marilor sărbători, organizăm spectacole cu copiii, legate de specificul sărbătorii respective (de exemplu: de Crăciun, colinde, cântece de Crăciun, Irozii, Steaua, ş.a.). Alte activități: spectacole de caritate, spectacole folclorice, de ziua copilului, de afirmare a talentelor, a portului popular tradițional, etc.

Bibliografie:

1. Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 volume, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 – 1968.

2. Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităților județului Cluj, Editura Suncart. Cluj-Napoca, 2003. 

3. Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000.

↓