Pr. Raul Lacatus  0740.811.072

PAROHIA ORTODOXĂ RĂCHIŢELE

A. Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Răchiţele face parte din Protopopiatul Ortodox Român Huedin şi este păstorită de părintele Boc Teodor din anul 1991.

Satul Răchiţele este aşezat în partea vestică a judeţului Cluj, în sud-estul Munţilor Vlădeasa, la o distanţă de 27 km de oraşul Huedin, la o altitudine de 927 m. Este format din vatra sa principală și din cătunele Doda Pilii și Ic Ponor. Răchiţele este ultima localitate din partea vestică a judeţului Cluj, învecinându-se cu judeţul Alba, la est, şi cu judeţul Bihor în partea vestică. Gospodăriile răchiţenilor sunt răspîndite pe o suprafaţă de aproximativ 60 km.p. de-a lungul mai multor văi (Valea Răchiţelei, Valea Stanciului, Valea Agastău, Valea Gingineasa) şi dealuri (Dealu’Răşinarului , Dealu’Faţa , Dealu’Suliţa, Dealu’Merişor, Dealu’Cucului). Malurile văilor care străbat de-a lungul şi de-a latul satul, sunt străjuite de răchite de la care se pare că se trage numele satului Răchiţele.

Prima atestare documentară a satului este în anul 1792, când s-a ridicat prima biserică, dar aceste locuri au fost populate cu mulţi ani înainte. Satul nostru şi-a păstrat numele actual de la prima sa atestare documentară, cu câteva variante create sub influenţă maghiară, datorită împrejurărilor istorice cunoscute: Reticzel, Rekiczel.

Principalul curs de apă se numeşte Sebeş, căruia localnicii îi spun Valea Săcuieului. Chiar în centrul satului se întâlnesc cele două „văi”, Valea Stanciului şi Valea Răchiţelii, care alimentează Sebeşul cu cea mai mare cantitate de apă faţă de ceilalţi afluenţi. Răchiţelele este un sat de munte cu casele risipite pe cei doi versanţi ai Sebeşului şi ai afluenţilor săi. Lunca Sebeşului fiind îngustă, locuitorii au fost nevoiţi să ocupe cu gospodăriile lor suprafeţe întinse pe dealuri. De-a lungul anilor s-au creat cîteva grupuri compacte de case: Demineşti, Nonuleşti, Băloneşti, Arsânteşti, Nătuleşti, Găneşti, Moţeşti, Ciohârţeşti.

Primul locuitor ar fi fost un ţăran fugit din Răşinari, de lîngă Sibiu, din cauza exploatării şi chemării la oaste.

Înălţimea dominantă din împrejurimi este Vârful Vlădeasa (1836m). Spre sud şi est se întind dealuri în mare parte împădurite, cu cote de peste 1200 m: Dealu’ Răşinarului, Prislop, Măgura, Ruginoasa, iar spre nord se deschide Valea Sebeşului până la întâlnirea cu Valea Crişului Repede.

Localităţi vecine mai apropiate: Scrind-Frăsinet (4 km-nord), Mărgău(10 km nord-est), Dealu’- Boti (9 km sud-est). Toate satele vecine au o vechime de peste 200 ani.

Ocupaţia de bază a fost munca la pădure şi creşterea vitelor. Cea mai apropiată localitate unde îşi puteau valorifica locuitorii produsele era Huedinul, unde se ţinea săptămânal piaţa de alimente şi lunar târg de vite. Satul Răchiţele beneficiază de un potenţial turism bogat, dintre care cascada Vălul Miresei şi peşterile Vârfuraş, Humpleu, Şurile Mici, Şurile Mari.

Din punct de vedere turistic, satul prezintă o importanţă deosebită. Obiectivul turistic cel mai important la ora actuală este cascada Vălul Miresei, numită de localnicii vechi “Săritoare”, situată pe unul din traseele care duc de la Huedin la Vlădeasa. Este cea mai frumoasă cascadă din Apuseni, cu înălţimea de 30 m, situată într-un decor de sălbăticie aproape totală, între doi versanţi de calcar, acoperiţi de pădure de brad în amestec cu fagi şi paltini.

Un alt obiectiv turistic, din păcate cunoscut doar de localnici, este Dealu’Răşinarului, de pe culmea căruia, de la locul numit Hagău, se deschide, de jur împrejur, o privelişte fără egal în Apuseni. Din nefericire, spre acel loc nu există drumuri pietruite, nici linii de curent electric. Valorificat, locul ar putea găzdui o staţiune de munte de excepţie. Prin Răchiţele trece drumul principal spre una din cele mai frumoase staţiuni ale Apusenilor: Padişul. În cuprinsul satului se găsesc multe case de vacanţă ale unor cetăţeni ce provin din mediul urban. Locuitorii, în marea lor majoritate, trăiesc din munca la pădure, exploatarea şi prelucrarea lemnului şi din creşterea animalelor. Existenţa viitoare a satului va depinde, credem, de turism, Răchiţele putând deveni un superb sat de vacanţă.

B. Istoricul bisericii parohiale

În anul 1792 s-a ridicat prima biserică, biserică care a fost aşezată vizavi de actualul lăcaş de cult, în vechiul cimitir. Actualul lăcaș de cult a fost construit în anul 1911. Din biserica veche s-au păstrat şapte icoane pictate pe lemn şi un clopot turnat în anul 1703. Biserica veche a fost donată credincioşilor din satul Sînicoară de lîngă Cluj.

Biserica actuală este construită din lemn de brad, având forma de navă, cu un singur turn pe tindă, cu o suprafaţă la nivelul fundaţiei de 220 m.p. Hramul bisericii este „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”. În ceea ce privește pictura, bolta este în tempera grasă, iar pereţii în ulei pe pânză aplicată, executată de pictorul Ioan Barna din Maramureş, în anul 1989. Iconostasul este din lemn de stejar și a fost executat în anul 2006 de meşterii Gheorghe şi Monica Lazăr, fii ai satului. Amvonul, strănile, uşa de la intrare şi restul mobilierului au fost executate în anul 2010 de către meşterii Rad Vasile și Rad Nistor din localitatea Buneşti, judeţul Cluj din lemn de stejar și tei. Crucile de pe turla bisericii şi de pe acoperiş au fost executate, montate şi donate în anul 2007 de familia Gheorghe şi Monica Lazăr, fii ai satului stabiliţi la Arad .

Primul preot consemnat în arhiva bisericii a fost Vasile Floca, menţionat în anul 1838 şi înmormântat în cimitirul bisericii. În această biserică au mai slujit preoţii Ioan Mera (1858-1884), Petru Anca (1884-1898 ) care este urmat de fiul său, Paul Anca (1898-1929). Sub pastoraţia celui din urmă, Paul Anca, se ridică între anii 1910-1911 actuala biserică. Sfântul lăcaş este ridicat din lemn de brad de către meşterii Iosif Morariu şi Nicolae Paven din Cîmpeni, contra sumei de 6.500 coroane, prim – curator fiind Petre Bălaş a Giorgicăi.

Ctitorului Sfintei biserici, Paul Anca, i-au urmat preoţii: Ioan Mereu (1929-1934), Nicolae Floca din Răchiţele (1934-1938), Ilie Goga din satul Bociu (1938-1940), Vasile Părţilă (1940-1946), Gavril Moldovan (1948-1957), Simion Grozav (1957-1960), Ioan Bălaş, fiu al satului (1960-1974), Ioan Bancoş (1974-1991) şi Teodor Boc, fiu al satului din 1991 şi în prezent.

Din perioada păstoririi acestora, putem consemna: casa parohială, în folosinţă şi astăzi, s-a ridicat sub îndrumarea pr. Ioan Mereu, în anul 1926. Între anii 1965-1968 (pr. Ioan Bălaş) se acoperă biserica cu tablă galvanizată, se racordează la reţeaua de curent electric atît biserica, cât şi casa parohială. Sub pastoraţia preotului Ioan Bancoş, se pictează biserica, se schimbă candelabrele cele mari şi se împrejmuieşte atât cimitirul cît şi sfântul lăcaş.

În 1989 are loc târnosirea Sfintei biserici de către P.S. Iustinian Chira Maramureșanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului .

În anul 2011 s-au împlinit 100 de ani de la construirea Sfintei biserici. Credincioşii din sat, păstoriţi de preotul paroh Boc Teodor, cu sprijinul fiilor satului, au purces la pregătirea acesteia pentru marele eveniment. Biserica a fost renovată capital, de la fundaţie pînă la cruce (2009-2011 ), lucrări ce au constat în: placarea cu piatră naturală a fundaţiei; turnarea unui trotuar împrejurul bisericii; învelirea pereţilor exteriori cu lambriu din lemn de brad; ridicarea unui foişor în faţa intrării în biserică; schimbarea acoperişului cu tablă din cupru; schimbarea celor trei cruci de pe turlă şi altar; înlocuirea tuturor geamurilor exterioare şi a duşumelelor; schimbarea mobilierului, tâmplăriei îmbătrînite, a iconostasului şi a amvonului cu mobilier sculptat din lemn de stejar şi tei; introducerea încălzirii centrale, ridicarea unui lumânuar la intrarea în biserică.

Strădaniile răchiţenilor au fost răsplătite prin resfinţirea sfintei biserici de către Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andrei Andreicuţ în data de 31 iulie 2011, când a avut loc şi prima întâlnire a fiilor satului. Întâlnirea mult aşteptată a fost o reuşită adunând peste 1000 de suflete care s-au bucurat şi rugat câteva ceasuri împreună. Întâlnirea s-a desfăşurat sub îndemnul „Cunoaşte-ţi şi iubeşte-ţi locul natal, iar la vremea ta adaugă-i ceva la înflorire !”

Dintre personalitățile parohiei noastre amintim pe d-l Teofil Răchițeanu – poet și d-l Emil Boc prim-ministru al României în perioada 2008 – 2012.

C. Cimitirele

Parohia Ortodoxă Răchițele are două cimitire care sunt în proprietatea parohiei. Un cimitir este împrejurul bisericii și are o suprafață de aproximativ 3.380 m.p, iar celălalt se află în partea de sud-vest a satului denumit cimitirul din Dealu’Rășinarului, acesta având o suprafață aproximativă de 3.400 m.p. Ambele cimitire sunt împrejmuite cu gard de sârmă.

D. Activități culturale și filantropice în trecut

În anul 1855 a fost construită prima casă parohială şi în aceasta, începând cu anul 1894, a funcţionat şi prima şcoală cu un efectiv de 53 şcolari, dintre care 24 feciori şi 29 fete. Dintre aceştia, spune cronica, „ repetiţie” 16 ; feciori – 10 ; fete – 6.

Inventarul acestei săli de clasă din 7 august 1898 este primul document scris referitor la şcoala din Răchiţele. În aşa – zisa sală de clasă erau 4 bănci, 8 abecedare, 3 istorii biblice, 3 catehisme.

În 1912 a început construirea şcolii vechi şi a fost terminată prin anii 1915-1916. Până în anul 1918 limba de predare era limba maghiară. Învăţător era domnul Nemeş. La început în şcoala veche au fost două săli de clasă. Până în 1930 nimeni din satul nostru nu a terminat şapte clase. Între anii 1930-1935 era la gimnaziu doar câte un singur elev într-o clasă.

În 1939 când a început războiul, erau la şcoală dascăli domnul Mureşan cu domnul şi doamnna Râmbu. Bărbaţii au plecat în război, iar doamna Mureşan a rămas cu toate clasele.

În 1950 s-a înfiinţat un internat. Între anii 1960-1985 a fost cel mai mare număr de copii în sat, construindu-se ca urmare a doua clădire a şcolii (1975). Prima clădire a școlii a fost transformată în grădiniță.

În 1961 a fost dat în folosinţă un cămin cultural care în perioada 2010-2012 a fost renovat, ajungându-se astfel la condiții moderne de folosință.

În anul 2009, sub păstorirea preotului paroh Teodor Boc, s-a ridicat în faţa Sfintei biserici un Monument al Eroilor în cinstea celor 42 de martiri căzuţi în cele două războaie mondiale. În fiecare an de Ziua Eroilor, lângă acest monument se săvârșește un parastas în cinstea celor căzuți pentru patrie. Cu această ocazie are loc și un spectacol de cântece și poezii patriotice prezentat de către un grup de elevi ai Școlii Răchițele și credincioși ai parohiei noastre.

În perioada când preotul paroh preda obiectul religie în școală, se făceau cu elevii concursuri de religie, cultură generală, comportament în diferite situații, concursuri care erau așteptate cu nerăbdare de către copii fiindcă le plăceau, participau în număr mare, iar la sfârșit câștigătorii erau răsplătiți.

De asemenea, unii copii din parohia noastră au participat la activitatea care se desfășoară la mănăstirea Râșca Transilvană cu ocazia zilei de 1 Iunie – Ziua internațională a copilului – activitate intitulată Icoana din sufletul copilului, unde copiii noștri instruiți de d-na preoteasă au obținut rezultate excelente.

E. Profilul actual al parohiei

La începutul anului 2015, în Parohia Răchițele exista un număr de 136 familii întregi și 66 de văduvi și văduve, însumând un număr de 654 de persoane, cele mai multe fiind vârstnice, iar numărul copiilor nou – născuți a scăzut foarte mult. În anul 2014 au fost născuți și botezați un număr de 4 copii.

Majoritatea locuitorilor sunt români. Există 3 persoane de origine maghiară care sunt căsătorite cu români din parohia noastră. Din punct de vedere confesional, 1 persoană este reformată, 2 persoane sunt baptiste, iar restul ortodocși.

În anul 2014, Comitetul Parohial din Parohia Răchiţele şi-a reorganizat componenţa şi a ajutat la bunul mers al bisericii prin activităţile desfăşurate. Acesta s-a interesat, tot timpul, de aspectul interior și exterior al bisericii, participând la curăţenia generală a Casei Domnului cu ocazia Sfintelor Paşti şi a Crăciunului. În fiecare sărbătoare, credincioasele din Comitetul Parohial au fost prezente la Sfanta Liturghie şi prin cântările lor au ajutat la desfăşurarea Sfintelor slujbe într-un mod plăcut. La începutul primăverii, au facut lucrări de curăţenie şi în exteriorul Bisericii şi au semănat flori în jurul bisericii și a Monumentului Eroilor pe care apoi le-au îngrijit pe tot parcursul verii, continuând această acțiune și în anul 2015.

În postul mare al Sfintelor Paşti, un număr mare de credincioși din Răchiţele au participat la întrunirile care au avut loc pentru a învăţa cântările de la Prohodul Domnului, pe care apoi le-au cântat în Vinerea Mare împreună cu elevii de la Şcoala Răchiţele. În Săptămâna Mare, mulți dintre tinerii parohiei noastre au fost prezenți la biserica din satul Răchiţele pentru a-și pregăti lăcaşul curat pentru Invierea Domnului, iar în noaptea Sfintei Învieri, prin prezenţa şi cântările lor şi-au ajutat preotul să transmită « Lumina Învierii » tuturor celor participanţi la aceasta mare şi sfantă sărbătoare creştină.

La Înălţarea Domnului, credincioșii din Răchițele şi-au amintit de eroii martiri ai satului Răchiţele şi le-au făcut un parastas de pomenire, parastas la care au participat elevii Școlii Gimnaziale Răchițele, cadre didactice și reprezentanți ai autorităților locale. O parte din credincioși (părinți și bunici ai copiilor) au fost prezenti în cursul anilor 2013 – 2015 la acţiunile desfăşurate de Parohia Răchiţele, unde alături de copiii lor s-au străduit să fie exemple de urmat (spectacol de Sfintele Paști, “Hora Satului”, colinde de Crăciun).

Urmărind să promoveze tradițiile și valorile spiritual-culturale românești locale, Parohia Răchițele a încheiat parteneriate cu Școala Răchițele, parteneriatul “Pavilionul de Joc” cu Centrul de Studii Etnocoreologice Cluj – Napoca, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Școala Gimnazială Viișoara și creștini din această localitate, Grădinița Universității “Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Liceul Teoretic “Gheorghe Șincai“din Cluj-Napoca, comuna Budureasa – Bihor, comuna Măgura Ilvei – Bistrița- Năsăud, comuna Fărău-Alba.

Mulți credincioși din Parohia Răchițele au participat cu plăcere la pelerinajele organizate de Biserică (Mănăstirea Râmeți, la Alba – Iulia, Aiud, Mănăstirea Rohia, Mănăstirea Dumbrava, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Bârsana, la Prislop la mormântul părintelui Arsenie Boca). În timpul acestor pelerinaje, prin expunerile preotului paroh, istoria neamului românesc a fost împletită cu credința acestui popor.

În preajma Crăciunului 2013 și 2014, sub îndrumarea doamnei preotese, douăzeci de credincioase au prezentat un frumos program de colinzi, poezii religioase și datini locale, program la care au participat și o parte din copiii acestora. Alți credincioși din Răchițele și-au însoțit copiii la colinzile prezentate în « Catedrala Moților, » din Huedin, Casa de Cultură din Huedin, Festivalul de colinde ”Episcop Nicolae Ivan” (grupul condus de d-na preoteasă a luat locul I în 2011), precum și la Spectacolul de Gală prilejuit de împlinirea a 90 de ani de la reînființarea Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului.

De asemenea, credincioasele noastre au colectat haine, încălţăminte, cozonaci, dulciuri şi alte produse alimentare şi le-au dus copiilor cu situații precare din satul nostru sau satele învecinate, precum și copiilor de la Şcoala Specială Huedin și Mănăstirea Dumbrava.

Femeile din Comitetul Parohial Răchiţele, îndrumate de preotul paroh, nu au uitat de cei nevoiaşi şi ori de câte ori au putut, dar mai ales cu ocazia marilor sărbători creştine i-au ajutat pe cei bolnavi, săraci sau singuri, făcându-le şi ducându-le diferite pachete cu alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte sau pur şi simplu le-au alungat pentru câteva minute singurătatea stând de vorba cu ei.

După vecernii, preotul paroh face activități catehetice cu credincioșii prezenți. Dată fiind așezarea satului (un sat de munte împrăștiat pe văi și dealuri înalte) și ținând cont de vârsta locuitorilor din parohie, numărul credincioșilor prezenți la astfel de activități este redus, însă prezența acestora este bună și foarte bună la Sfânta Liturghie în zilele de sărbătoare și duminica.

FILIA DEALU’ BOTI – PAROHIA ORTODOXĂ RĂCHIȚELE

A. Istoricul comunității parohiale

Satul Dealu’Boti aparține administrativ de comuna Beliș, județul Cluj. Nu se cunoaște data exactă a formării localității. Se presupune că aceasta a fost formată de păstorii care veneau cu turmele prin zonă la pășunat. Aceștia și-au ridicat în zonă colibe, iar ulterior s-au așezat în zonă rămânând definitiv acolo.

Pe la 1737 în documentele vremii este amintită și localitatea Beliș de care aparține Dealu’ Boti. Localitatea este extinsă pe pantele de N-V ale Munților Gilău, pe malul nordic al lacului antropic Fântânele de pe cursul superior al râului Somesul Cald. Este așezat la o altitudine de 1050 m. În Dealu’ Boti se poate ajunge cu mașina prin Răchițele sau prin Beliș.

Datorită condițiilor vitrege de trai de-a lungul anilor, foarte mulți locuitori ai acestui sat s-au îndreptat spre zonele urbane pentru a-și putea crește mai ușor copiii și a-și găsi un loc de muncă.

În trecut, ocupațiile de bază ale acestor locuitori erau ca ale tuturor oamenilor din zona de munte, munca la pădure şi creşterea vitelor. Cea mai apropiată localitate unde îşi puteau valorifica locuitorii produsele era Huedinul, unde se ţinea săptămânal piaţa de alimente şi lunar târg de vite.

Din punct de vedere turistic, satul prezintă o importanţă deosebită. Obiectivul turistic cel mai important la ora actuală este lacul Fântânele care se află în partea de sud a satului. Dat fiind peisajul splendid al acestei zone, mai mulți locuitori din zona urbană și-au cumpărat pământuri și și-au ridicat cabane în acest ținut magnific.

B.Istoricul bisericii parohiale

În satul Dealu’Boti nu a existat biserică până în anul 2003, când prin strădania deosebită a preotului paroh Boc Teodor s-a ridicat această bisericuță, sălaș de rugăciune și reculegere pentru credincioșii rămași în sat. Piatra de temelie a acestui Sânt Lăcaș a fost pusă în anul 2000 de către preotul amintit mai sus, protopopul de Huedin – Pușcaș Dorel și preotul Morcan Ioan din Huedin.

În perioada 06.06.2001 – 30.08.2001 a fost înălțată biserica din lemn de brad de către o echipă de meșteri din Beliș și Călățele-Pădure condusă de Han Samson.

Târnosirea bisericii din Dealu’ Boti a fost săvârșită în data de 21 septembrie 2003 de către Preasfinția Sa Irineu Pop Bistrițeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, înconjurat de un sobor de preoți și un număr mare de credincioși.

La ridicarea acestui lăcaș de rugăciune și-au adus contribuția credincioșii din Dealu’ Boti și credincioși din mediul urban care au cabane în zonă, atât ortodocși cât și de alte confesiuni, încât se poate spune că bisericuța din Dealu’Boti este o biserică ecumenică.

Biserica din Dealu’Boti este construită din lemn de brad, are formă de navă, cu un singur turn pe tindă. Fundația este din piatră și beton, iar acoperișul din șindrilă bituminoasă. Ea are o tindă la intrare, o singură încăpere pentru credincioși, altar și o cămăruță pentru mărturisire. Înăuntru este lambrisată cu lambriuri de lemn de esență rășinoasă, având icoane pe pereții interiori. Geamurile sunt termopan. Acestea și clopotul au fost donate de către familia credinciosului Ielciu Alexandru și Lucreția care locuiesc în Cluj-Napoca și au cabană în zonă. Acoperișul din șindrilă bituminoasă a fost donat de către familia d-lui Kiraly Ștefan care locuiește în Cluj-Napoca și are de asemenea o cabană în Dealu’ Boti. Ușa de la intrare este de stejar, donată de familia Pleșa Viorel și Victoria, fiu al satului, care locuiește în Gilău.

Iconostasul, strănile și mobilierul din biserică au fost confecționate din lemn de stejar de către familia credinciosului Brișan Gavril și Viorica (născut în Turtuhăiești – Ghiurcuța de Sus) din Huedin.

Pictura iconostasului a fost executată gratuit de către d-na Doina Savu din Cluj – Napoca. Hramul bisericii este Nașterea Sf.Ioan Botezătorul.

C. Cimitirul

Biserica din Filia Dealu’ Boti are un singur cimitir în apropierea bisercii cu o suprafață de aproximativ 5000 m.p. Este împrejmuit cu gard de lemn și este în proprietatea parohiei.

D.Activități culturale și filantropice în trecut

În trecut a existat o școală primară în sat, iar după terminarea acesteia, copiii mergeau la gimnaziu la Beliș, Ghiurcuța de Sus sau Răchițele. Cu timpul, datorită migrării populației spre zonele de câmpie și oraș și înființării lacului Fântânele, copiii s-au îndreptat spre școala din Beliș și cea din Răchițele, acestea fiind cele mai apropiate de acesată localitate. În acest sat nu a existat niciodată grădiniță. Există un cămin cultural, dar este într-o stare precară și se folosește în cazuri foarte rare, la înmormântări.

Credincioșii și-au păstrat obiceiurile și tradițiile locale mult timp, dar odată cu apariția televizorului au renunțat aproape definitiv la ele. Preotul paroh a încercat să-i mobilizeze pe cei mai tineri în păstrarea entității culturale a lor, determinându-i să participe la diferite momente culturale alături de credincioșii de la Răchițele, dar se lasă foarte greu înduplecați.

În trecut, credincioșii se ajutau foarte mult între ei, săreau repede în ajutorul celor năpăstuiți, dar acum din cauza vârstei înaintate, și acest ajutor lasă mult de dorit.

E.Profilul actual al parohiei (filie)

Populația din Dealu’ Boti se ridică la un număr de 43 locuitori. Locuitorii acestui sătuc sunt români, iar din punct de vedere confesional sunt ortodocși. Cei mai mulți locuitori sunt vârstnici, de vârsta a treia. Există doar 4 familii mai tinere, care au copii (2 copii sub 2 ani, 3 copii sunt la ciclul primar, iar 1 copil este la gimnaziu. Nu există grădiniță și școală în sat, copiii existenți sunt nevoiți să meargă la școala din satul Răchițele.

Preotul paroh săvârșește Sfânta Liturghie la biserică în prima duminică din fiecare lună calendaristică și, la solicitarea credincioșilor, ori de câte ori este nevoie celelalte servicii religioase. Când este la Dealu’Boti, după vecernii, preotul paroh face activități catehetice cu credincioșii prezenți, activități care plac în mod deosebit acestora, deoarece pe zi ce trece sunt tot mai izolați. Preotul paroh încearcă să-i determine pe acești enoriași să trăiască cu emoție și sensibilitate sărbătorile creștine, obiceiurile și tradițiile omului de la munte. Adeseori, îi determină să participe direct sau indirect la activitățile culturale care se fac de Sfintele Paști, Crăciun, Înălțarea Domnului, de hramul bisericii, alături de credincioșii din Răchițele.

Bibliografie:

1, Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 volume, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 – 1968.

2, Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităților județului Cluj, Editura Suncart. Cluj-Napoca, 2003. 

3, Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000.