Petran Păunel  0788 170 320

PAROHIA ORTODOXĂ POIANA-HOREA

1. Istoricul comunitatii parohiale

Parohia Ortodoxa Romana Poiana-Horea face parte din Protopopiatul Ortodox Huedin şi este păstorită de preot paroh Petran Paunel Ioan din 1992.

Poiana Horea a fost numită în vechime Dealul Calului (Lomezo) sau Tica. Numele de Tica îşi are originea probabil in numele primului locuitor, care de altfel a si infiintat asezarea. Acesta era un mot venit de dincolo de munti, refugiat de pe domeniile grofilor maghiari, deoarece sus in munti era domeniu imperial şi darile si taxele erau mai mici. In vechime motii purtau parul impletit in doua cozi numite chici sau tici. Pana astazi se mai pastreaza ,,locul ticii”, cei ,,din neamul ticii”, etc.

Inceputurile satului Poiana Horea de azi se pierd in negura vremurilor. Inca din vechime acesti munti au fost ai motilor care se ocupau cu mineritul, prelucrarea lemnului si cresterea animalelor. Datorita greutatilor si asupririlor straine multi s-au refugiat din calea urgiei gasindu-si pacea si linistea in inima muntilor, departe de lume, dar aproape de Dumnezeu. La inceput aici erau doar niste ,,colibe” unde motii din Arada, Garda, Albac, Matisesti, Scarisoara stateau vara cu vitele la pascut; cu timpul unii dintre ei nu au mai plecat nici iarna. Astfel au luat fiinta primele trei gospodarii, doua in locul numit Muste, a lui Leca si Blaga si una in Pojar a lui Chitoc. Dupa putin timp au mai venit si altii cu numele de Tica, Dodoi, Todea, Trif, Matis, Hetea, Buha, Nuca, asezandu-se pe dealul unde azi se afla biserica, formandu-se satul Tica, mai tarziu numindu-se Dealul Calului, iar apoi Poiana Horea, in memoria eroului motilor, Horea. Traditia si istoria spun ca Horea s-a refugiat pentru iarna in locul numit Scoruset, in scorbura unui brad secular. Tradat de omul sau de incredere este prins de trupele austro- ungare chiar, este batut si batjocorit in casa lui Leca si Blaga, mai apoi in urma unui proces sumar este condamnat la moarte prin zdrobirea cu roata.

Horea una dintre cele mai importante personalitati ale istoriei romanilor, de numele caruia isi leaga originile si numele. Era descendent din familia Niculestilor, din Arada (astazi Horea, jud. Alba) si se numea Vasile Nicula, iar de mic i s-a spus Ursu, pentru ca potrivit unor credinte populare sub acest nume se ascunde forta si maretia. Pentru ca doinea nespus de frumos mai tarziu i s-a spus Horea.

Informatiile despre Horea sunt putine, dar din actele oficiale si descrierile contemporanilor preluate de traditie aflam ca era un om de statura mijlocie, drept ca un brad, privire incruntata, avea parul castaniu impletit chica, purta suman si cioareci si era incaltat cu opinci.

Horea avea un puternic simt al dreptatii, de aceea nu s-a sfiit sa prezinte greutatile pe care le aveau motii inaintea autoritatilor si chiar la Curtea Imperiala de la Viena, unde a mers de patru ori in speranta ca va obtine o farama de dreptate pentru moti. Ca orice mot si Horea se ocupa de prelucrarea lemnului pentru a-si intretine familia. Era un bun lucrator in lemn si cioplitor neintrecut, marturie fiind casele si ,,maietorile “ gramadite de el, dar mai cu seama biserica din Cizer. Trecand adesea din Fericet spre Afinet, prin Scoruset spre Ciucea , unde a stat o vreme ascuns, se puteau auzi doinele si horile traganate cantate de el, avand un glas neasemuit de frumos incat rasunau vaile si muntii.

Dupa luptele din noiembrie 1784, infranti, mai mult de conditiile vitrege in care au luptat, motii se retrag spre case, iar conducatorii lor se ascund cu gandul ca in primavara sa porneasca din nou lupta. Horea si Closca si-au gasit ascunzatoare si salas pe aceste meleaguri in padurea Scoruset, la poalele unui brad impunator, de unde au fost prinsi dupa ce au fost tradati, la 27 decembrie 1784. Inlantuit si descult a fost transportat, intr-un car tras de boi, prin satele motesti ca sa fie pilda celor care ar indrazni sa arate nesupunerea fata de stapanirea straina si ar indrazni sa ceara dreptate. Este intemnitat la Alba-Iulia si dupa un proces sumar este condamnat la moarte prin tragerea pe roata. Aceasta sentinta a fost dusa la indeplinire la 28 februarie 1875 pe Dealul Furcilor, unde unii moti au fost siliti de autoritatile imperiale sa asiste la supliciu.

Horea a vazut, inmarmurit, chinurile prin care a trecut Closca spre moarte, dar nu s-a lasat prada deznadejdii, ci atunci cand trupul ii era zdrobit cu roata nu s-a dezis de crezul si idealurile sale, murmurand cu ultimele puteri ,,Mor pentru popor”, vorbe care vor dainui peste veacuri. Dusmanii lui si ai neamului nostru i-au zdrobit trupul cu roata si l-au batjocorit, dar nu au putut sa-i stearga faptele si numele din sufletele celor pentru care a luptat si a murit. Amintirea lui a ramas vie printre locuitorii din Poiana Horea si imprejurimi si va fi cat va mai ramane mot pe lume, de aceea aici gasim Paraul Horii, Dealul Horii, Fantana Horii, Calea Horii, iar multi prunci de mot poarta numele de Horea.

Satul Poiana Horea, cu cei 290 de locuitori ai sai, este un tinut incarcat de istorie, mituri si legende. Asezarea este situata in Muntii Apuseni, intre hotarele judetelor Cluj, Alba si Bihor, la 50 km de Huedin, la 48 km de Campeni si la 100 km de Cluj Napoca, cu acces pe DN 108, Huedin –Albac. Un sat de munte din categoria celor risipite pe culmi, tipic Muntilor Apuseni, cu locuri deosebit de frumoase, un peisaj pitoresc si unic, flora si fauna cum rar intalnesti, situat in principal de-a lungul vailor Belis si Apa Calda pe o distanta de cca.10 km. Gospodariile sunt grupate in catune: Ciurtuci, Garjoba, Delul Calului, Paraul Rosu, Apa Calda, Sardi, Podina si Afinet.

Din punct de vedere demografic, populatia asezarii a evoluat în decursul istoriei: in anul 1927 erau 42 de familii, in 1952 erau 180 de familii, in 1976 erau 260 de familii. Din pacate astazi, mai sunt 112 familii, rata natalitatii fiind din ce in ce mai scazuta. Parasirea asezarii de catre unii dintre locuitori sai s-a intamplat cu precadere in ultimii 30 de ani, cautand o viata mai usoara in Banat, la Satu-Mare, in general aproape de ,,civilizatie”.

Ca si inaintasii lor, urmasii de azi ai motilor incearca din rasputeri sa-si pastreze identitatea prin grai, port, folclor, traditii si obiceiuri, fiind atasati valorilor pentru care generatii peste generatii au rabdat si au luptat. Tot in traditia si din respect pentru cei plecati in lumea fara de dor in mare masura cei de azi au pastrat indeletnicirile de odinioara, cresterea animaleleor, sindrilitul, vasaritul, prelucrarea lemnului si carausia in tara cu atelajele trase de cai, lasand cateodata impresia ca timpul s-a oprit in loc.

2. Istoricul bisericii parohiale

La altitudinea de 1100 de m, intre vaile Draguiasa si Paraul Rosu, la rascrucea drumurilor forestiere Poiana Horea, Calineasa, Padis, Giurcuta de Sus, Smida, Doda Pilii şi Ic Ponor, pe o culme inconjurata de cimitirul parohial si strajuita de brazi si molizi se inalta spre cer biserica din sat, lacas de rugaciune si inchinare pentru urmasii motilor lui Horea si a oricarui pelerin ori trecator prin aceste locuri.

Prin anii 1912-1920, in satul Tica erau 46 de familii, asistate spiritual de preotul Necula zis Bogdan din Arada acolo unde erau ingropati mortii si botezati copiii. Dupa ridicarea biserici din Matisesti au fost slujiti de preotul Iosif Nicoara pana in anul 1927 cand un numar de 42 de familii au ridicat actuala biserica. Tot in acel an invatatorul Constantin Brisan a fost hirotonit preot pe seama nou infiintatei parohii. In anul 1931 a fost construita casa parohiala, Pr. Brisan activand si ca invatator pana la data de 29 oct. 1944, cand se retrage in satul natal din cauza unei boli.

Lucrarile la biserica au fost continuate de preotii care au venit in aceasta parohie, fiecare incercand sa slujeasca cat mai bine Sfanta Biserica, lui Dumnezeu si oamenilor.

Din anul 1993 au inceput ample lucrari atat la casa parohiala, dar mai ales la biserica din Poiana Horea care a fost tencuita din nou, pictata in interior in tehnica tempera, impodobita cu un frumos iconostas si cu toate cele de trebuinta. In exterior a fost executata o frumoasa lucrare artistica prin imbracarea peretilor in sita.

In prima duminica a lunii iunie (2 iunie 2002) la Poiana Horea, un loc incarcat de istorie din inima Apusenilor, a fost sfintita biserica parohiala cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul. Astfel, eforturile si sudoarea catorva generatii de moti, prin rugaciunile P.S.Sale Dr. Irineu Bistriteanul, insotit de P.C. Pr. Dorel Puscas protopop al Huedinului, inconjurati de un sobor de preoti, au primit binecuvantare.

Biserica ridicata pe cheltuiala si prin osteneala credinciosilor moti are o lungime de 15 m, latimea de 5,5 m si inaltimea de 6 m, coturile de 18 m in care se gasesc doua clopote. La intrarea in biserica s-a adaugat ulterior un pridvor de lemn. Biserica a fost construita in totalitate din barne de elemn, tencuita la interior si pictata, iar la exterior imbracata in sindrila de molid lucrata manual. Biserica are forma de nava.

Pictura a fost realizata intre anii 2000-2002, in tehnica tempera de catre pictorul Ioan Muresan din Cluj-Napoca.

Preotii care au slujit in aceasta parohie sunt: Pr. Constantin Brisan 1927-1944, Pr. Ioan Gh. Trandafir 1944-1945, Ieromonah Mina Neculaiasa 1945-1953, Pr. Gheorghe Sisisteanu 1953, Pr. Ioan Gh. Trandafir 1954, Protosinghel Iustin Lupu 20 iunie 1954-1955, Ieromonah Ieroftei Popovici 1955-24 ian. 1958, Pr. Ioan Gh. Trandafir 24 iunie 1958-1 martie 1959, Pr. Sofronea Nicolae 1 martie 1959-28 mai 1962, Pr. Ioan Gh. Trandafir 28 mai 1962-30 ian 1963, Pr. Chiritoiu Constantin 30 ian 1963-7 iului 1963, Pr. Ioan Gh. Trandafir 7 iulie 1963 -4oct. 1964, Pr. Nanu Costache 4 oct. 1964-9 nov. 1966, Pr. Ioan Gh. Trandafir 1966-1967, Pr. Andrei Aurel 1967-20 dec.1975, Pr. Ioan Gh. Trandafir 1975-1976, Pr. Parjol Aurel 27 iulie 1976-31 mai 1986, Pr. Mirisan Onut 1986-1988, Pr. Hateganu Petru 1988-1991, Pr. Tonca Ioan 1991-1 nov. 1992, Pr. Petran Paunel Ioan 1 nov. 1992 –present.

3. Cimitire

Biserica are cimitir in proprietatea parohiei in suprafata de aproximativ 5000 mp.

4. Profilul actual al parohiei.

In sat exista camin cultural unde tinerii din cand in cand, se intalnesc, petrec, socializeaza, multi dintre ei studiind la Cluj, Huedin, Oradea, Arad. Aici ei isi imparatasesc ganduri , idei, impresii, reafirmand oriunde ar fi apartenenta la aceste tinuturi binecuvantate.

De Craciun, dupa ce feciorii termina cu colindatul caselor are loc ,,Jocul traditional de Craciun”, unde ia parte intreaga suflare a satului, copii, tineri si batrani chiar si tineri din satele vecine, localitatea noastra fiind printre putinele sate de munte unde se mai pastreaza colinda feciorilor.

In colaborare cu scoala din localitate am incercat sa aducem in atentia tinerilor si sa reinviem in mintea lor nunta, claca, jocul de odinioara. De asemenea, cu ajutorul copiilor din sat am pus in scena Balada lui Horea care s-a bucurat de aprecieri si un real succes.

In anul 2010, cu ajutorul bunului Dumnezeu, si cu sprijinul unor oameni cu suflet mare de roman (parintele Marius Ciprian Pop, domnul deputat Corneliu Olar, domnul primar Crainic Viorel-Belis, domnul primar Nicola Marin-Horea) am reusit sa amplasam in central satului un bust al eroului Horea ca omagiu si aducere aminte si o troita ca loc de meditatie si inchinare. Atunci a luat fiinta sarbatoarea fiilor satului intitulata sugestiv ,,Dor de Horea”.

Din anul 2014, cu sprijinul parintilor si implicarea tinerilor din sat am infiintat grupul folcloric ,,Dor de Horea”, cu gandul de a pastra si promova cantecul, jocul si traditiile din zona. Intreaga comunitate participa activ la viata bisericii, inchegand si un modest cor format din barbati, femei si copii care dau raspunsurile la Sfanta Liturghie.

Parohia organizeaza activitati catehetice si pelerinaje cu precadere in perioada posturilor de peste an, intalniri cu tinerii si diferite actiuni si activitati, in special la marile sarbatori, incercand sa pastram credinta, traditiile, obiceiurile, portul si folclorul. Parohia dispune de o biblioteca parohiala care detine cateva sute de carti si reviste, tinerii si credinciosii avand acces la aceste surse de informare.

Cu ocazia marilor praznice si oricand este nevoie, parohia se implica in ajutorarea vaduvelor, orfanilor, sarmanilor si tuturor celor care au nevoie de ajutor. De asemenea organizam colecte pentru diferite proiecte si actiuni de interes local sau national, sinistrati, etc.

Parohia are un numar 290 de credinciosi, toti romani de religie ortodoxa. Activitatile pastoral-misionare si culturale sunt cele obisnuite: slujbe religioase la inceperea si incheierea anului scolar, premierea de catre parohie a tinerilor merituosi, program de rugaciune si cateheza saptamanal (Sfânta Liturghie, Acatiste, Paraclise, Vecernii), sfintirea caselor la Boboteaza, sfestanii, binecuvantari la zidirea casei, la vite, la iesirea la pasune, etc.

Parohia este alaturi de credinciosii sai atat spiritual, cat si material cu precadere la marile momente din viata omului: Botez, Cununie, Inmormantare prin daruri, cadouri, ajutoare dupa posibilitati.

FILIA GIURCUTA DE SUS

A. Istoricul comunitatii parohiale

Filia Giurcuta de Sus aparţine de Parohia Ortodoxa Poiana Horea din Protopopiatul Ortodox Huedin şi este păsstorită de preotul paroh Petran Paunel Ioan din 1992.

Pe culmile Muntilor Bihor, la intretaierea cu Muntii Gilalului, la altitudinea de 1000 m, pe valea Somesului Cald, in N-V judetului Cluj se afla satul Giurcuta de Sus, un sat de munte cu casele risipite ca toate satele din Apuseni. De acesta apartin si catunele Smida, Doda Pilii şi IC Ponor. Nu exista dovezi arheologice privind intemeierea acestei localitati, iar activitatea culturala si economica este aproape inexistenta, comunitatea fiind imbatranita si in continua scadere.

B.Istoricul bisericii

Nu exista dovezi scrise privind vechimea acestei biserici. Conform traditiei orale, ea a fost construita la inceputul secolului XIX. In anul1875, biserica este mutata pe actualul amplasament si sufera unele modificari. Contele Urmanchzy, proprietarul padurilor din zona la acea vreme, doneaza materialul lemnos pentru a reconstrui biserica destinată romanilor iobagi din acest sat. Tot din traditia orala aflam ca in fata bisericii, la poalele unui brad secular ar fi ingropate doua fiice al contelui fara a se afla o cruce sau un alt semn.

Biserica este construita din barne din lemn, in stilul vechilor bisericute maramuresene, avand forma de nava, lungime12 m, latime 5 m, turnul inalt de 14 m cu doua clopote, unul din 1880. Tot traditia spune ca primele clopote care rasunau pana departe peste munti, avand un sunet neasemuit de frumos, au fost topite pentru a face tunuri si gloante. Aceste au fost folosite de giurcutenii care au participat la revolutia condusa de Avram Iancu (1848-1849). Unele documente amintesc de un oarecare ,,Paven din Jiurcuta” intre capitanii lui Avram Iancu.

Initial biserica nu a fost pictata. Actuala pictura realizata intre anii 1970-1973 este de o factura artistica modesta. Iconostasul a fost adus de la biserica din Poiana Horea in anul 1964.

Preoti slujitori: 1864 Pr. Chiritoiu, 1864-1870 Pr. Teodor Lungu, 1870-1874 Pr. V.Rovineanu, 1874 Pr. Ioan Varga, 1920-1935 Ieromonah Gherman Cojocaru, 1935-1944 Pr. Constantin Brisan, 1944-1956 Pr.Ioan Gh. Trandafir, 1956-prezent Pr. Petran Paunel Ioan.

C. Cimitirul se afla in proprietatea parohiei, avand suprafata de 3000 mp.

Bibliografie:

1. Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 volume, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 – 1968.

2. Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităților județului Cluj, Editura Suncart. Cluj-Napoca, 2003. 

3. Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000.