Parohia Ortodoxă Hodişu
1. Istoricul comunităţii parohiale
Parohia Ortodoxă Hodişu face parte integrantă din Protopopiatul Ortodox Huedin şi a fost din totdeauna parohie de sine stătătoare fără a avea vreo filie.
Localitatea Hodişu este atestată documentar în anul 1496, deşi aşezarea pare să fie mult mai veche, în asociere cu castrul roman de la Bologa. Prima atestare documentară consemnează o denumire maghiară, şi anume aceea de Hodosfalva. Cuvântul hód sau hódos înseamnă castor sau lutră (nutrie) iar toponimia ar putea însemna câmpia-, pășunea- cu castori (nutrii,vidre), sau locul castorului. Localitatea fiind înconjurată de păduri, dealuri, multe izvoare şi pâraie, există posibilitatea să fi vieţuit castori în aceste ţinuturi. De asemenea, sun relevante şi câteva toponime din localitate şi din împrejurimi: Hodişel, Coastea Cornilor, Coastea Câlbii, Lab, Fârţa, Târşi, Peştere, Dealul Luptilor ( luptelor), Groapă, Vârvu Râptii, Săcătură, Fântâna Tişeştilor, Cioroiu Leacului, Râtu Bologanilor, Capu Şesului, Lungeşti, Branişte, Târşorei, Rămbuşoaia, Pârâul Căldăroaiei, etc.
Din punct de vedere geografic localitatea Hodişu este situată în partea vestică a comunei Poieni, pe valea superioară a Crișului Repede, între două culmi muntoase: la poalele sud-vestice ale Munților Meseș și la nord-est de Munții Vlădeasa. Localitatea Hodişu este situată la o distanţă de 12 km de oraşul Huedin şi la o distanţă de 65 de km de mun. Cluj-Napoca şi are următoarele coordonate geografice: 46°54′31″N 22°54′46″E46°54′31″N 22°54′46″E. În toate documentele de-a lungul vremii, apare ca o localitate românească, ne putându-se vorbi despre prezenţa altor etnii decât sporadic. Din punct de vedere demografic, localitatea Hodişu a avut o evoluţie constantă de-a lungul vremii, cu influenţele şi fluctuaţiile datorate evenimentelor majore ale istoriei precum cele două războaie mondiale, în care mulţi bărbaţi vrednici ai Hodişului şi-au dat viaţa pentru apărarea Patriei. Îndeletnicirile localnicilor încă din cele mai vechi timpuri şi până în prezent sunt creşterea animalelor (bovine, ovine, etc. ), agricultura, prelucrarea lemnului şi prelucrarea pietre, în yonă fiind mai multe cariere de piatră. În prezent, populaţia este într-o continuă scădere, la recensământul populaţiei din anul 2011 fiind sub 400 de locuitori. Numele de familie predominante sunt Lung, Boloş, Tărău, Băguţ sau Coblişan.
2. Istoricul bisericii parohiale
3. Cimitirul
În localitatea Hodişu există trei cimitire, toate fiind în proprietatea şi în administraţia Prohiei Ortodoxe Hodişu. Cimitirul de la intrarea în sat mai păstrează câteva monumente funerare ale unor maghiari mai înstăriţi şi datează din sec. XIX. În jurul bisericii mai există câteva morminte şi un monument al eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale.
4. Activităţi culturale şi filantropice în trecut
Din mărturiile bătrânilor (Lung Iustin, 94 ani, Tărău Viorica, 91 ani, ş.a.) aflăm că şi înainte de zidirea bisericii actuale (din piatră) cât şi după zidirea ei (1934-1938) a existat o tradiţie catehetică ce consta în ore de predare a învăţăturii de credinţă de către preot tinerilor şi copiilor. Şcoala din localitate, care în prezent este închisă, şi căminul cultural cu dependinţele aferente au fost construite pe un teren al Parohiei Ortodoxe Hodişu şi se află în vecinătatea bisericii şi a oficiului parohial. De asemenea, localnicii nevoiaşi au fost ajutaţi de-a lungul vremii de Biserică cu lemne de foc, materiale de construcţii, haine şi alimente, în acest sens amintind exemplul pr. Adrian Cărăuşu, care creştea unul sau doi porci iar în preajma Crăciunului îi sacrifica şi îi împărţea nevoiaşilor. Tot bătrânii satului amintesc de tradiţionalul joc de duminica şi de serbările organizate în preajma marilor sărbători religioase. În localitate a existat şi o tradiţie de muzică instrumentală, cu precădere vioară şi taragot sau clarinet, dar şi fluier, care însă s-a pierdut în timp.
5. Profilul actual al parohiei
În prezent Parohia Ortodoxă Hodişu este formată din 200 de credincioşi şi este păstorită de către Pr. Vlad Cornel Bob, cântăreţi bisericeşti fiind Lung Ştefan şi Lippai Andrei, paraclisier Boloş Ioan şi epitrop Suciu Petru.