Ioan Bodea 0745 599 440, 0264 283 605
PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ GÎRBĂU
Parohia Ortodoxă Română Gîrbău face parte din Protopopiatul Ortodox Huedin şi este pastorită de preotul paroh Ioan Bodea, din data de 1 septembrie 1986.
1. Istoricul comunitatii parohiale
Numele localităţii, după cum scrie profesorul Iuliu Pârvu1 vine din “gîrbo”, care este un radical din care au derivat mai multe toponime în cuprinsul Transilvaniei, însemnând întotdeauna acelaşi lucru: în dos. Gîrbăul este astăzi centru comunal, fiind incă din vechime un sat din arealul Clujului. Este aşezat pe lângă calea ferată care leagă Clujul de Oradea şi pe lângă şoseaua naţională. Spre răsărit se găseşte la o distanţă de 22 km faţă de oraşul Cluj-Napoca; spre nord sunt Şardu şi Nadaşelu, spre vest se învecinează cu Turea şi Macău, iar spre sud cu Căpuşu Mare şi Straja.
Din punct de vedere arheologic, istoricii au identificat în hotarul satului o aşezare neolitică în locul numit Dos. Ea a fost descoperită de arheologul E. Orosz în 1902. Satul în vechime era situat la 2 km de actuala aşezare, pe Valea Gîrbăului; se spune că pe actuala vatră locuiau unguri. Printr-un concurs de împrejurări, se pare că aceştia au fost omorâţi de turci şi alungaţi de pe vatra lor, pe care ulterior s-au aşezat românii. În decursul istoriei, după acele evenimente, pe raza localităţii au trăit puţine familii de altă naţionalitate.
De-a lungul timpului populaţia se îndeletnicea cu agricultura şi creşterea vitelor. A fost însă şi o perioadă începând cu anii 1945-1950, când practicau cărăuşia de piatră de calcar de pe dealurile învecinate, pentru fabrica de ipsos din Aghireşu sau la Gară pentru export. La ora actuală pe raza localităţii îşi desfăşoară activitatea câţiva agenţi economici: Întreprinderea Minieră Cluj cu o secţie la Gîrbău şi depozitul SC Hidroconstrucţia SA. Sunt şi două societăţi comerciale de prestări servicii însă în aceste societăţi sunt puţine locuri de muncă. O categorie socială redusă numeric merge periodic la lucru în unele ţări europene, unde lucrează ca sezonieri; din Gîrbău sunt doar 3-4 familii care au plecat la muncă în străinătate şi s-au stabilit acolo.
2. Istoricul bisericii parohiale
Biserica parohială nouă a fost construită între anii 1991-2004, în timpul păstoririi actualului preot Ioan Bodea şi a fost sfinţită la 22 august 2004 de Inalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania. In proporţie de 90%, biserica s-a ridicat prin munca şi banii credincioşilor. Ea are formă de cruce bizantină, cu o cupolă care se înalţă la 30 m cu şase turnuri, şi are o lungime totală de 24 m, lăţime de 10 m la naos şi pronaos, iar la abside 14 m lăţime. S-a construit pe o fundaţie de beton armat şi are zidurile din caramidă. Iconostasul şi mobilierul sunt din lemn de stejar sculptat, pictura este realizată în frescă cu foiţă de aur şi a fost executată de pictorul Paul Bataiosu, originar din sudul ţării şi stabilit în oraşul Huedin, judeţul Cluj. Meşterul care a executat construcţia a fost Vlad Petru, din localitatea Săliştea de Sus, Maramureş, iar prim epitrop a fost Ioan Boancă, un bărbat destoinic şi priceput.
Din registrele parohiei, putem numi preoţii slujitori începand cu 1832: 1832-1836 Ioan Ionon, 1838 Ioan Csakai, 1838-1842 Ioan Botu, 1824-1864 Vasile Lobonţ, 1864 Grigore Pop, 1864-1890 Gheorghe Pop, 1890-1922 Ioan Romanţan, 1892-1926 Octavian Pop, 1926-1936 Iosif Gherman, 1936-1945 Eugen Cosma, 1945-1949 Romulus Gorcea, 1949-1966 Traian Mocanu, 1967-1972 Ioan Danciu, 1972-1986 Ioan I. Danciu ,1986- prezent Ioan Bodea. Cântăreţii bisericeşti din ultimii ani, începând cu 1944 au fost Ioan Pârvu, Grigore Pârvu, Ilie Danciu, Sechel-Abrudan, Ioan Babalica, Feneşan Ioan si Feneşan Vasile, Sechel-Abrudan Ioan.
Biserica veche parohială, conform celor relatate de domnul Iuliu Pârvu în cartea domniei sale, a fost construită între anii 1845-1848 în stil maramureşean; lucrările au fost începute de preotul Vasile Lobonţ şi au fost terminate în timpul preotului Grigore Pop; a fost sfinţită de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil în anul 1848, este construită din lemn de brad cu tălpi din lemn de stejar, sub formă de navă cu un turn clopotniţă deasupra naosului; o parte din lemn după cum se pare a fost refolosit, probabil a mai servit şi altei construcţii; are o lungime la naos şi pronaos de 8 m şi o lăţime de 6 m; iconostasul este din bârne de brad având trei deschizături unde sunt trei dvere în locul celor trei uşi; altarul are formă hexagonală având suprafaţa de 10 mp. Biserica nu a fost pictată niciodată, dar este împodobită cu icoane şi ştergare, în anul 1975 a fost electrificată. Datorită faptului că i s-a înlocuit acoperişul din şindrilă cu acoperiş din ţiglă, biserica a fost scoasă de pe lista monumentelor istorice. In anul 2013 i s-a făcut o reparaţie capitală atât la acoperiş cât şi la structură.
Biserica din filia Macău se presupune că a fost construită în jurul anului 1700, din lemn de brad cu tălpi de stejar şi un turn clopotniţă din lemn de stejar. Ea avea formă de navă cu o lungime de 10 m şi o lăţime de 4 m; altarul era din bârne de brad, având trei nişe cu dvere în locul celor trei uşi.
Deşi în localitate a fost o comunitate numeroasă de români având şi casă parohială , 6.8 ha de teren agricol, 58 ari de pădure, trăind într-o localitate cu populaţie majoritar maghiară, românii au fost asimilaţi de aceştia de-a lungul anilor. In anul 1976 s-a slujit pentru ultima dată în această biserică. In anul 1988 s-a încercat o lucrare de reparaţie nefinalizată din lipsă de fonduri, şi cu timpul bisericuţa s-a deteriorat până s-a prăbuşit.
3. Cimitire
In jurul fostei bisericuţe se găseşte vechiul cimitir cu o suprafaţă de 9839 mp, unde se mai află cruci din piatră datând chiar şi şi anul 1800.
4. Profilul actual al parohiei
În parohia noastră se organizeaza activitati pastoral-misionare, filantropice si catehetice.
Bibliografie:
1. Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 volume, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 – 1968.
2. Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităților județului Cluj, Editura Suncart. Cluj-Napoca, 2003.
3. Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000.
4. Iuliu Pârvu, “Gîrbău, un tezaur de istorie românească”, Cluj-Napoca.
5. Iuliu Pârvu, “Gîrbău, un tezaur de istorie românească”, p. 29.